Рестаурација историјске куће из 1940-их: Како трансформишемо међуратну зграду у „живу зграду” помоћу храста и конопље (#hempcrete)

stejar și cânepă

Cel mai mare risc ce apare la restaurarea unei clădiri istorice și, în general, la conservarea patrimoniului arhitectural este păstrarea identității acestor valori, atât estetic cât și structural. Nu doar rezultatul final vizibil este important, ci și materialele care vor fi folosite pentru restaurare, de la materialul pentru ferestre și până la reizolarea pereților. Și da, un proiect precum cel pe care vi-l prezentăm în continuare este o adevărată provocare, iar rezultatul, nealterat de compromisuri, este și cel care oferă cea mai mare satisfacție. Spunem asta nu pentru că am citit prin cărți, ci pentru că, la Тјудорска радионица, am trăit-o! Revenim acum la titlul acestui articol: Restaurarea unei case istorice din 1940: Cum transformăm o clădire interbelică într-o „clădire vie” cu stejar și cânepă, pentru că despre asta vom povesti.

Atunci când te apuci de restaurarea și reabilitarea unei clădiri de patrimoniu, pornești de la ideea că ea trebuie să își păstreze „sufletul” și vibrația valoroasă, dar să prindă și o nouă viață. Cum faci asta? Evitând utilizarea unor materiale ieftine și care pot aduce prejudicii atât din punct de vedere estetic cât și tehnic. Pe scurt, atunci când am restaurat clădirea istorică construită în 1940, în centrul Bucureștiului, am știut că pentru ferestre vom folosi lemn de stejar masiv pentru ferestre, în niciun caz PVC, că vom folosi Cânepă uscată și cofraj de magneziu (MgO) pentru izolație și că pentru a asigura eficiență energetică și finisaje de calitate la standarde moderne vom aplica regulile standardului NZEB (Nearly Zero Energy Building). Să povestim pe îndelete…

De ce Tâmplărie din stejar triplu stratificat?

Pentru că o fațadă de clădire cu valoarea de patrimoniu merită respect și pentru că am văzut deja în București (și nu doar) o sumedenie de imobile istorice care au devenit niște exemple de kitsch monstruos după ce li s-au montat ferestre din PVC, cu rulouri albe tot din PVC! Câtă unitate estetică este între plastic și arhitectura din perioada interbelică… să ne spuneți voi că noi nu reușim să ne dăm seama.

Bine, bine, dar de ce este stejarul triplu stratificat soluția ideală pentru ferestrele unei clădiri vechi? Nu exagerăm dacă spunem că în procesul de restaurare corectă, vechea tâmplărie este înlocuită cu o adevărată operă de artă funcțională, care asigură eleganța și proporțiile originale, dar și eficiență termică și izolare fonică excepționale, lăsând în același timp clădirea să respire! Și, dacă mai este nevoie de încă un argument, nici nu este greu de demonstrat că, spre deosebire de PVC, stejarul este un material natural, durabil și regenerabil. Iar pentru ca totul să fie ca la carte, am folosit pentru rame geam geam tripan 4 anotimpuri.

stejar și cânepă
(Clădirea restaurată de Tudor Atelier)

(Clădire istorică distrusă cu PVC)

De ce izolație cu hempcrete și cofraj de magneziu?

Desigur, schimbarea ferestrelor unei clădiri istorice este doar o etapă a proiectului. Orice clădire veche, de patrimoniu sau nu, are nevoie, la un moment dat, de o refacere a izolației și finisajelor pentru pereți. La Tudor Atelier suntem dedicați conceptului de restaurare ecologică, pentru că habitatul odată redat oamenilor care vor locui sau munci aici trebuie să fie sănătos. Așa că în proiectul de restaurare din centrul Bucureștiului  pentru clădirea din 1940 am folosit cânepă uscată CaNaDry (produsă de EXIE în Belgia), cofraj de magneziu (MgO), iar pentru finisajul final vopsea minerală.

De ce?

În timp ce cofrajul realizat din plăci de oxid de magneziu (MgO) este stabil și ecologic, izolația propriu-zisă, la a cărei punere în operă am folosit, așa cum aminteam mai sus, cânepă uscată CaNaDry, funcționează ca o barieră termică și acustică naturală remarcabilă. La fel de important, cânepa uscată CaNaDry este un material ignifug și, în plus, oferă un defazaj termic mai mare de 16 ore (!), ceea ce înseamnă că are o capacitate fantastică de a bloca pătrunderea căldurii vara.

O să întrebați  de ce cânepă uscată și nu hemprete în acest caz, deși au proprietăți similare? Pentru că soluția aleasă de noi este la fel de eficientă și ecologică și se pretează cel mai bine acestui proiect (hempcrete implică turnare umedă și are nevoie de un timp mai îndelungat pentru uscare și ulterior finisare).

Nu în utimul rând, am folosit vopsea minerală pentru că face casă bună, cum se spune, cu cânepa uscată CaNaDry. Vopseaua minerală este complet permeabilă la vapori și nu doar că previne apariția mucegaiului, ci menține aerul curat.

Instalare la standard NZEB și finisaje tradiționale

NZEB – Nearly Zero Energy Building nu înseamnă nimic altceva decât decât respectarea normelor moderne de eficiență energetică. Doar că, în cazul unei clădiri construită în urmă cu aproape o sută de ani, găsirea unor soluții tehnice pentru atingerea acestui standard nu e puțin lucru. Nu ne lăudăm, dar ne bucurăm că am reușit să trecem și peste acest obstacol. Cum?

Prin execuție impecabilă și folosirea unor soluții tehnice alese individual pentru proiect. În principal, atunci când vorbim despre NZEB, pe lângă materialele de calitate folosite, este vorba și despre alegerea unor soluții de etanșare de înaltă performanță, precum benzile speciale Bosig și spuma premium Penosil, folosite pentru a asigura etanșarea profesională în jurul tâmplăriei de stejar. Tot la capitolul NZEB, foarte important este și vitrajul. Noi am ales sticla termopan 4S (4 Anotimpuri),  oferă o izolație perfectă, protejând interiorul atât împotriva frigului din timpul iernii, cât și împotriva zilelor toride de vară.

Tencuieli pe bază de var și nisip

Orice restaurare a unei clădiri de patrimoniu presupune, practic, și o întoarcere în timp, la materialele tradiționale, precum varul sau nisipul. De fapt, această rechemare a meșteșugului vechi este chiar esențială, altfel, nu poate fi vorba despre restaurare! Varul și nisipul permit pereților să respire în mod natural, lucrând în perfectă armonie cu izolația din cânepă și împiedicând acumularea de umiditate în structura veche de zidărie.

O clădire vie care respiră

Alegând stejarul masiv în locul PVC-ului și cânepa (#hempcrete) în locul polistirenului, o casă din 1940 situată în București redevine o structură optimizată, sigură și perfect adaptată standardelor actuale de confort, fără a-și pierde nicio secundă identitatea și valoarea istorică.

Оставите одговор

Ваша адреса е-поште неће бити објављена. Неопходна поља су означена *

Hai să discutăm despre proiectul tău

Alege cum preferi să ne contactezi!
Îți răspundem rapid, cu recomandări personalizate.