2030 va fi un an cu schimbări majore pe piața construcțiilor rezidențiale. Va fi anul în care industria va trebuie să se conformeze noului standard ZEB (Zero Energy Building), cerință mai severă decât nZEB, aplicată deja.
Tranziția globală și europeană către eficientizarea energetică a sectorului imobiliar este un pilon central în lupta împotriva schimbărilor climatice. Rădăcinile conceptului de clădiri cu consum aproape egal cu zero, cunoscut sub denumirea nZEB, își au originea încă din anii 1970 în America de Nord și Europa, fiind dezvoltat pentru a diminua dependența de combustibilii fosili și a reduce emisiile provocate de sectorul construcțiilor.
Impactul acestui domeniu este major, în condițiile în care construcțiile reprezintă aproximativ 40% din consumul total de energie și generează 36% din emisiile de gaze cu efect de seră din Uniunea Europeană.
Un pas esențial în definirea standardelor de eficiență a fost făcut în anul 1990 de fizicianul german Wolfgang Feist, care a oficializat standardul Passivhaus în Germania. Conceptul propus de Feist s-a concentrat pe o izolație termică extremă, o etanșeitate sporită a anvelopei clădirii și sisteme performante de recuperare a căldurii.
La nivelul Uniunii Europene, conceptul nZEB a fost definit oficial în anul 2010 prin Directiva EPBD. Obiectivul UE a fost stabilirea unor criterii stricte pentru realizarea unor clădiri cu o performanță energetică extrem de ridicată, al căror consum redus să fie acoperit într-o proporție semnificativă din surse regenerabile de energie. În prezent, reglementările evoluează către standardul ZEB, care vizează clădirile cu emisii zero și analiza amprentei de carbon pe întregul ciclu de viață al construcției.
În România, cadrul normativ de aplicare a fost configurat inițial prin Legea nr. 372/2005 și actualizat prin Legea nr. 101/2020, devenind o cerință obligatorie pentru toate autorizațiile de construire emise după data de 31 decembrie 2020. Din punct de vedere tehnic, standardul a devenit complet aplicabil prin introducerea metodologiei Mc 001/2022, care impune un prag minim de 30% energie provenită din surse regenerabile pentru clădirile noi.
Tranziția actuală pregătește trecerea la noua etapă obligatorie a standardului ZEB, care se va aplica începând cu anul 2028 pentru clădirile publice și din anul 2030 pentru cele rezidențiale.
Cu alte cuvinte, cum ne mai despart doar câțiva ani până la aplicarea noilor reguli, să vedem împreună ce impact au ferestrele din lemn stratificat asupra îndeplinirii standardelor nZEB, respectiv ZEB:
Spre deosebire de aluminiu, lemnul nu are nevoie de bariere termice artificiale introduse în profil. Lemnul nu creează punți termice!
Profilele din lemn stratificat rezistă extrem de bine la greutatea masivă a pachetelor de sticlă tripan (trei foi de sticlă grosă), esențiale pentru nZEB/ZEB!
Noul standard ZEB nu evaluează doar energia consumată în operare, ci și sustenabilitatea materialelor. Lemnul este un material regenerabil care stochează carbon, oferind un avantaj uriaș în analiza ciclului de viață al clădirii comparativ cu PVC-ul sau aluminiul.